Poiana Brasov - Postavarul












Poiana a fost din vechi timpuri destinaţia drumeţiilor şi a practicării sporturilor de iarnă. Prima menţiune documentară a locaţiei datează din 1427, în contextul activităţilor de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950, staţiunea s-a menţinut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilişoare sau cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Braşov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosinţă un modern hotel al sporturilor şi primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de 2.150m. Urmează apoi alte şi alte amenajări şi dotări, care au adus Poiana la înfăţişarea cu care o cunoaştem astăzi.

Comentarii

  1. De vis!Ne-am ales sa venim intr-un loc plin de energii benefice, doar ca la incarnare am uitat de ce ne-am ales tocmai acest spatiu. Sper sa intelegem cat mai curand.Dar, sufletele speciale stiu sa gaseasca frumusetea si iubirea in adierea vantului, in aripa tremuratoare a unui fluture, in zborul maiestos al unuei pasari, intr-un fir firav de iarba...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat de frumoasa e tara asta... ce bine ar fi sa deschida ochii mai multi oamenii...
    Superbe pozele bro!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt faine nuantele de verde din vegetatie,degradeul albului din nori si devine fascinant cum verdele se vede albastru in departare... Desi sunt doar imagini, parca simti si prospetimea aerului de acolo. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. M-am nascut in acel loc,am copilarit prin acele paduri si pe acele dealuri,am vazut ursi si porci mistreti,caprioare,pasari...este un taram ,al zanelor.
    Lary data viitoare mergi si pe celalalt versant spre orasul vechi.Iar daca o vei face primavara vei fi intampinat cu un covor de ghiocei.

    RăspundețiȘtergere
  5. acolo unde cerul este una cu pamantul, acolo unde se deschide cerul spre noi dimensiuni, acolo unde natura danseaza cu noi

    va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu drag,Lary....asa este natura danseaza cu noi!

    Sus la Postavarul,acum vreo 11 ani poate 12 ani ma prins ceata, de la brau in jos eram in ceata(nori albi) si a trebuit sa stau asa vreo 20 de minute,nu pot descrie ce simteam:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare