14 iul. 2010

Zimbrul - Bison bonasus





Zimbrul (Bison bonasus) este o specie de bizon care se gaseste in Europa. Din 1996, zimbrul a fost clasificat ca specie in pericol. Zimbrul este cel mai greu animal de pe uscat din Europa. Bison bonasus este mai inalt decat bizonul american, ajungand la o inaltime de 1,9 metri.
Un exemplar tipic are o lungime de 2,9 metri si cantareste intre 300 si 900 de kilograme. Aceste animale au putini dusmani naturali. Exista foarte putine relatari ale unor atacuri din partea lupilor sau a ursilor. Zimbrii traiesc pana la 28 de ani, in captivitate. Mediul lor natural este padurea, unde pot ocupa teritorii de pana la 200 de kilometri patrati.

8 iul. 2010

Ochii - poarta sufletului








Se spune ca ochii sunt poarta sufletului, cu ei vedem lumea care ne inconjoara, prietenii, lacul, iarba verde, muntele pe care dorim sa-l cucerim, vedem oare maretia sufletului, stralucirea apei, explozia de viata a naturii, serpentinele pe care alegem sa le urcam pentru a evolua?

Sunt ochi care vad si altii care nu vad, sunt ochi care vad nevazutul, sunt ochi deschisi care nu vad esentialul si ochi inchisi care vad mai multe decat multi ochi deschisi.

Vedem anumite lucruri atunci cand suntem pregatiti sa le vedem, nu mai vedem lucrurile pe care dorim sa le uitam sau de care ne este rusine. Sunt ochi care vindeca suflete, imblanzesc orice dusman, manipuleaza situatii, persoane.

Inchideti ochii, ganditi-va la un moment fantastic din viata voastra, simtiti energia acelui moment, ce simteati, ce vedeati, ce auzeati, deschideti-va ochii lumesti si sufletesti pentru a va bucura de viata intreaga.

6 iul. 2010

Biserica Neagră - Brasov





Biserica Neagră (în germană: Die Schwarze Kirche, în maghiară: Fekete Templom) este biserica evanghelică aflată în centrul municipiului Braşov. Edificiul a fost construit în jurul anului 1380 (probabil începând cu 1377) în stil gotic. Biserica, iniţial catolică, a fost cunoscută mai întâi sub numele de Biserica Sfânta Maria (Marienkirche). Clădirea a fost parţial distrusă după marele incendiu din 1689, când a primit numele actual. Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România datând din secolele XIV-XV.

Construcţia bisericii a început serios în anul 1384 şi a fost finalizată în anul 1477. O inscripţie descoperită în zidul bisericii îl atestă ca prim ctitor pe Thomas despre care aflăm că a murit în anul 1410.

Grav avariată după incendiu, Biserica Neagră a fost refăcută cu ajutorul unor meşteri veniţi din oraşul hanseatic Danzig, pentru că meşterii locali nu mai ştiau să închidă bolţi de dimensiuni atât de mari. Noile bolţi, însă, sunt în stil baroc, nu gotic.

Planul utilizat de către arhitecţi a fost acela de bazilică cu trei nave, egale ca înălţime, înscriindu-se în tipul de biserici–hală preferate în secolele XV-XVI în spaţiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecţi şi meşteri.

Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, măsurând 89 de metri lungime şi 38 de metri lăţime. În această biserică încap circa 5.000 de persoane.

Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale ci şi prin alte lucruri: astfel, în clopotniţă se află cel mai mare clopot din spaţiul românesc, un clopot din bronz care cântăreşte 6 tone.[1][2] Corul susţinut de contraforţi exteriori decoraţi cu edicole care adăpostesc statui de sfinţi constituie unul din puţinele exemple de acest tip din Transilvania. Colecţia de covoare orientale a Bisericii Negre este cea mai bogată de acest tip din România.

Orga principală a bisericii a fost construită de Carl August Buchholz din Berlin în perioada 1836-1839 şi este cea mai mare din cele 140 de orgi construite de maiştrii familiei Buchholz. Orga are 4 mauale cu câte 56 de taste şi un pedalier cu 27 de taste şi dispune de 63 de registre sonore. A fost inaugurată la 17 aprilie 1839, organist fiind chiar Buchholz care a prezentat improvizaţii şi cantate ale compozitorilor Friedrich Schneider şi Johann Lucas Hedwig. Orga a fost restaurată în perioada 1997 - 2001. Atunci toate cele 3993 de tuburi (cel mai mare având o înălţime de circa 13 metri) au fost demontate şi restaurate. Orga se încadrează în categoria orgilor baroce şi a supravieţuit perioada de la construcţit pînă în prezent apropa neschimbată.

A doua orgă a fost construită de Carl Hesse şi dispune de un manual şi pedalier şi 8 registre. A fost restaurată in 1997.

Începând din anul 1953 au loc recitaluri de orgă, tradiţie începută de organistul Victor Bickerich şi continuată de Hans Eckart Schlandt.
Sursa: wikipedia.org

Brasov - un oras plin de viata














Braşov (în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen, în germană: Kronstadt, maghiară: Brassó, în latină: Brassovia/Corona; de asemenea pe hărţile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov) este reşedinţa şi cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România. Potrivit recensământului din 2002, are o populaţie de 284.596 locuitori,[1] fiind unul dintre cele mai mari oraşe din ţară (totuşi în scădere în ultimele două decenii datorită exodului saşilor şi a reducerii activităţii industriale). Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Naţional de Statistică, populaţia municipiului Braşov era, în anul 2009, de 278.003 locuitori.[4] Staţiunea de iarnă Poiana Braşov se află la 12 km distanţă de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patron al oraşului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Braşovului sculptată dedesubt în relief.

În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român.

Braşovul este cunoscut şi datorită Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”, ce se ţine aproape în fiecare an în centrul oraşului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Tom Jones, Ray Charles, Pink sau Christina Aguilera.

Municipiul Braşov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice şi înfloritoare oraşe din zonă. Datorită poziţiei geografice privilegiate şi a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activităţi economice, culturale şi sportive.

5 iul. 2010

Poiana Brasov - Postavarul












Poiana a fost din vechi timpuri destinaţia drumeţiilor şi a practicării sporturilor de iarnă. Prima menţiune documentară a locaţiei datează din 1427, în contextul activităţilor de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950, staţiunea s-a menţinut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilişoare sau cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Braşov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosinţă un modern hotel al sporturilor şi primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de 2.150m. Urmează apoi alte şi alte amenajări şi dotări, care au adus Poiana la înfăţişarea cu care o cunoaştem astăzi.